din nou

mai fac un pas inapoi si inchid o poarta ... ii inchid pe toti afara ... si raman ... eu cu mine - ca de obicei -hmmmm ... ne intelegem destul de bine ... ar fi chiar culmea ...
ideea e ca daca ii indepartez pe toti din jurul meu - si chiar ma pricep la chestia asta - si daca imi mentin atitudinea asta rece - o fi o chestie imbecila, da' asta cred ca e solutia in momentul asta - nimeni nu o sa se apropie de mine ... si din moment ce nu mai e nimeni, nu o sa-mi mai pese de nimeni, nu am cum sa sufar ...
poate-i o prostie ...

stiu ca exista si oameni buni ... cu totul intamplator cunosc cativa - am avut oarece noroc la faza asta - da' majoritatea sunt niste nenorociti ...falsi prieteni

cum de cele mai multe ori simt ca nu-mi gasesc locul ... nu stiu unde mi-e locul da' simt ca nu-i aici
mi-ar placea sa-mi fac bagajul, sa ma urc in autobuz/tren/avion sau orice altceva ce ma poate duce in alt loc ... si sa tot merg, sa vad chestii, sa cunosc oameni ... poate chiar si din cei buni ... sa stiu!!!
ma gandesc ca daca stai prea mult in acelasi loc ... esti limitat, te plafonezi ... sunt atatea lucruri acolo - oriunde ... si tu stai intr-un loc ...

si ma intorc la obsesia mea cu oamenii ... in timp poti sa-ti construiesti o parere despre o anumita persoana - sa crezi ca lucrurile stau chiar asa ... si e suficient o clipa, o privire ... o ceva.... un detaliu care sa-ti demonstreze ca te-ai inselat, ca omul ala chiar nu e ce credeai tu, ca e parsiv ...

da! parsiv ... asta e cuvantul care caracterizeaza societatea de azi ...

ma uit la vecinii mei, la bunicii mei ... par oameni din alte timpuri, cand inca cuvantul prietenie insemna ceva, cand oamenii erau alaturi unii de altii indiferent de situatie ... nu doar "cand rasare soarele" ...